Comuna Solovastru - Istoric

Comuna Solovăstru este formată din două sate, Solovăstru şi Jabeniţa, aşezate primul pe stânga şi al doilea pe dreapta cursului inferior al râului Gurghiu. Satele comunei, la distanţă de numai 1 km. unul de altul, sunt primele din salba de 29 de localităţi care se înşiră de-a lungul râului şi văilor, în depresiunea Gurghiului, ce se întinde spre est, până sub Cristigiul Munţilor Gurghiu (55 km.).  

Trecutul istoric al satelor Solovăstru şi Jabeniţa, ca de altfel şi a satelor din depresiunea Gurghiului, este strâns legat de trecutul cetăţii şi domeniului Gurghiului. Prima menţiune documentară despre satul Solovăstru e din anul 1381, când acesta apare ca posesiune nobiliară sub numele de OROSZFALU (vezi Csanki V.p. 723). Apoi, în inventarul domeniului Gurghiu din 1557, apare prima diplomă care atestă starea materială a cetăţii Gurghiului, apar două Solovăstre, Mare şi Mic.

În 1645, apare sub numele de Nagyorosfalau, în 1733, sub numele de Oroszvalva, iar până în 1854 mai apare menţionat su denumiri ca: Gorgeny-Orosfalva, Szelevestru, Rensischdorf şi Solovestru Gurghiului.  La început, vatra satului Solovăstru a fost în Răstoaca, iar cu secole înainte râul, sau probabil un braţ al lui, curgea pe unde este uliţa şcolii, ca apoi să-şi schimbe albia, mutându-se mereu spre dreapta, pe aşa-zisul Părău. Râul intra spre sat din sus, din Stanişte. Cu timpul, în secolele XVI-XVII, albia râului s-a mutat tot spre dreapta, ameninţând castelele şi biserica care erau în Răstoacă. Astfel biserica, de pe locul unde a fost, s-a mutat pe deal. Tot în acel timp (secolele XV-XVI) au început să se construiască case pe fruntea terasei – pe Margine – (Solovăstru Mic). Cu ocazia construirii localului de şcoală, din şanţurile fundaţiei s-a scos nisip curat de apă, frunză şi lemn carbonizat.  

Jebeniţa şi Sămărtinul au fost sate aparte până în a doua jumătate a secolului XIX (1885-1887), primul având vatra pe o “Peninsulă” ce pătrunde în lunca râului şi e legată de deal printr-o mică depresiune (Rîtul mic şi Rîtul mare). Al doilea avea vatra spre nord-est, la poalele dealului, în imediata apropiere a piciorului, pe conul de depunere sau agestrul torentului “Părăul poienilor”, după numele bazinului de recepţie a acestuia.  Prima menţiune documentară despre satul Jebeniţa e din anul 1453, când apare ca posesiune nobiliară sub numele de Szebencs.

În inventarul domeniului Gurghiului din 1557, prima diplomă care atestă starea materială a cetăţii Gurghiului apare ca sat Jebeniţa şi Sămărtin. În 1664 apare sub numele de Soacna (ceea ce denotă că Ocna a existat), în 1733 apare sub numele de Sebenycso, iar mai apoi sub denumiri ca: Soakna, Gorgeny-soakna, Sabeniza a Gurghiului, Sabenitza, Salzhan sau Jabeniţa.